Avem un preot pe nume Anton Mercsak. Cum procedăm?
Acum doi ani, sutanistul a lovit o fată cu maşina, după care a fugit de la locul accidentului. Dânsul e preot catolic, deci celib, şi probabil s-o fi speriat că i-a ieşit Satana-n cale (nicio legătură cu selecţionerul Victor Piţurcă).
Dar explică tu asta poliţiştilor (huoo, ateilor!), procurorilor (alţii care se-nchină la frapieră) sau judecătorilor (şi ei cu o frică de Dumnezeu, ceva de speriat). Drept urmare, omul a încasat doi ani cu suspendare.
În vreme ce era sub incidenţa condamnării, a fost prins la volan cu o împărtăşanie de 1,1 la mie, dar Dumnezeu a făcut o minune şi i-a orbit pe procurori, care n-au văzut că omul e recidivist.
Prin urmare, părintele s-a ales cu o amendă administrativă de 1.000 de lei, iar oamenii legii cu 40.000 de euro la teşcherea.
Dar, cum spune proverbul: procurorul neprins-magistrat cinstit. Adică, până la urmă, nimeni bani nu a luat şi nici cont nu şi-a umflat.
Ca-n orice parabolă cu preoţi şi cele sfinte, morala e una: nebănuite sunt căile Domnului. Ale domnului Mercsak. Mai ales când merge acasă pe trei cărări…
