Într-un proces în care dorea să-și afle verdictul doar la Judecata de Apoi, stareța Mănăstirii Sfintei Cruci, Maica Mina, a primit o condamnare din partea justiției lumești.
Evident că judecătorii au comis abuzuri de neînchipuit. Cum adică să acuzi o față bisericească de spălare de bani? Păi, nu e banul ochiul dracului? Și dacă tot e al dracului, acesta nu trebuie curățat? Până la urmă, spălarea de bani e un gest profund creștinesc, iar cutia milei este un fel de AlbaLux 4.
Noroc că nu i-au pus în cârcă faptul că infracțiunile erau în formă continuată. Adevărul e că nici nu aveau cum să fie în formă continuată, pentru că Maica Mina se mai și ruga între timp.
