M-am dus şi eu la un meci de bascheţi, dacă tot au ajuns băieţii noştri în semifinala campionatului naţional. Prima oară când mi-a atras atenţia baschetul orădean a fost atunci când s-au aruncat mii de jucării de pluş pe teren.
Şeful sportului orădean, polisportivul Florin Birta, a anunţat că dacă CSM Oradea ajunge în finală face o sală cu capacitatea de 7.000 de locuri, iar înainte de începerea meciului ne lasă să aruncăm pe teren cu flori. Flori de mină.
Asesoftul e o echipă din Ploieşti ţinută din banii unuia Ghiţă, băiat deştept, care nu ştie să facă afaceri decât cu statul. Dar asta nu e treaba mea, că nu fac eu munca DNA-ului.
Meciul a început bine, a continuat splendid şi s-a terminat excepţional pentru orădenii noştri neaoşi William Franklin, Zarko Comagic, Milos Pesic, Ivan Stefanovici şi Nemanja Maric.
De la ploieşteni mi-a plăcut un prahovean de mare perspectivă, Alhajii Mahommed. Sper că, la meciul al doilea, baschetbaliştii de la Asesoft vor veni cu întreaga familie, să pot şi eu scanda ca la fotbal: „Pe ei, pe ei, pe mama lor!”.
