Am reuşit să-i iau un interviu fostului petrolist Attila Racz, aflat actualmente, cel mai probabil, în Ungaria.
Statul maghiar îl protejează pe motiv că cei şapte ani de condamnare se datorează exclusiv faptului că Attila e ungur asuprit în România şi nu contrabandist de petrol.
Bihorel: Cum te simţi?
Racz: Iau calmante. Am nişte dureri insuportabile, dar nu pot să spun în ce zonă a corpului, că ştii că eu vorbesc frumos.
B: Şi cum vrei să scapi de dureri?
R: Îmi mai cumpăr şi o bască. După ce scap de dureri, o pun pe şaua de la bicicletă.
B: Pe la noi când mai dai?
R: Când mi se face dor de ţară o să mai vin pe la Hanul Pescarilor să bag un coniac.
B: Ceilalţi colegi de contrabandă cum se simt?
R: Perfect. Cel puţin Codruţ Marta se simte beton. Iar Blejnar din contră, nu se simte deloc, că el e cam nesimţit de felul său.
B: Şapte ani de puşcărie e cam mult, nu-i aşa?
R: Aşa am zis şi eu: „Daţi, mă, doar doi ani, să se ajungă la toată lumea! Dar n-ai cu cine discuta.
B: Ce le transmiţi organelor de poliţie?
R: Îi invit la Târgul de Crăciun de la Budapest. Ştii rima de la Budapeşti? E identică cu cea de la Bucureşti sau Ploieşti…
