Încă nu mi-am revenit complet din mahmureală după seara de joi, dar mă bucur să constat că oaspeţii mei au apreciat ediţia de anul acesta a Galei Premiilor lui Bihorel.
De data asta n-am mai vrut să-i premiez cu statuete ori cristaluri. M-am gândit că la cât s-au chinuit tot anul trecut să se facă de râsu’-plânsu’ să-i cadorisesc cu nişte medalii, ca pe marii atleţi de cursă lungă. Le-am ştanţat cu mutra mea şi le-am agăţat pe panglici tricolore – unele cu tricolorul românesc, altele cu cel maghiar, că n-am vrut să-i discriminez pe cei sensibili la steagul naţional.
Majoritatea s-au mândrit cu ele şi i-au zâmbit fotografului să-i tragă-n chip. Dar au fost şi unii care au vrut să scape de medalii ca de râie, simţindu-se probabil sufocaţi de „greutatea” premiului. De pildă prim-procurorul Vasile Popa a şi dat-o jos rapid, până a ajuns înapoi la masă, dar eu unul nu m-am supărat, mai ales că nu se prea asorta tricolorul cu puloverul ăla mov.
Pe modelul „După război mulţi viteji s-arată!”, PSD-istul Felix Bugzău, patronul clubului Famous, care n-a mai apărut la gală, s-a pozat cu diploma şi medalia imediat ce le-a primit de la colegul Marius Rotar, şi le-a postat-o pe Facebook, primit şi câteva sute de like-uri (ceea ce pe mine unul nu mă deranjează, că e tot reclamă). Curios sunt, însă, dacă ar fi fost tot la fel de dezinvolt şi-n lumina reflectoarelor.
Mă tot ţin eu de glume, dar să ştiţi că pot să fiu şi serios. Drept dovadă, i-am pregătit un cadou deosebit (foto) lui Zoltan Teszari, pe care l-am numit „Bihorelul anului 2012”, fiindcă-mi place că, pe lângă că adună avere, îşi ajută mult şi oraşul, prin investiţii şi sponsorizări. Evident, „mistery man” nu şi-a arătat chipul nici de data asta; nici nu mă aşteptam, la ce moacă am, să se afişeze cu mine. I-am trimis, însă, prin Oana Mudura şi Tavi Haragoş, o cheie mare cu stema oraşului. Nu m-am putut abţine şi am adăugat şi o medalie cu mutra mea.
Şi, în final, după ce că mi-au ascultat toate poantele, nu puteam să-i las pe invitaţi să plece acasă cu mâna goală. Aşa că le-am pregătit drept cadou un CD de-al „cowboy-ului e aeroport” Marian Filip, care a zdrăngănit şi la Gală, alături de câte o poză cu fiecare, proaspăt făcută la eveniment. Am şi înrămat-o frumos, sub formă de ziar, iar, încrezător cum mă ştiţi, am şi scris pe ea: „Mi-a plăcut la Bihorel!”. Să corecteze ei cu pixul dacă nu-i aşa.
Apropo. Unii au plecat înainte să apuc să le dau cadoul personalizat. Dar nu-i bai. Îi voi căuta eu zilele astea, să mă asigur că nu vor uita aşa uşor de mine.
