Chiar îi ziceam unui amic: Mă, ce condiţii faine au puşcăriaşii noştri. Păi, nu? Pensionarii şi chiar muncitorii oneşti da’ prost plătiţi ajung să îngheţe prin case că n-au bani de lemne, iar ăştia din zeghe stau relaxaţi, că doar se îngrijeşte statul să le asigure şi căldură, şi mâncare pe săturate.
Da’ staţi, că am citit una şi mai tare. O puşcărie de pe o insulă din Norvegia este un adevărat complex de relaxare şi visare. Nu degeaba a fost desemnată cea mai confortabilă din lume.
Închisoarea de pe insula Bastoy nu are gratii ori ziduri înalte, iar oamenii pot să se plimbe liberi, doar să nu părăsească insula. Pot să se îmbrace cu ce doresc, să lucreze pentru 10 dolari pe zi şi locuiesc în căbănuţe de câte şase locuri cu o bucătărie comună.
Ca să ajungă la închisoarea de lux infractorii trebuie să dea un interviu înainte, pentru a convinge că merită acest privilegiu. Şi asta pentru că sistemul din Bastoy este bazat pe ideea că puşcăriaşii trebuie să se reabiliteze, nu doar să fie pedepsiţi. Şi nu orice reabilitare, ci una de lux!
