Condamnat în prima fază la 4 ani de închisoare cu executare şi având o grămadă de aventuri penale la activ, bărbatul era convins că nu scapă de pârnaie. Drept urmare, nu le-a cerut magistraţilor să-l ierte de păcate, ci doar să mai amâne oleacă pronunţarea sentinţei, cât să poată merge până acasă şi să-şi facă valiza.
Fără pic de milă, însă, judecătorii n-au ţinut cont de rugămintea bărbatului, trimiţându-l direct îndărătul gratiilor. În fond, ce nevoie are omul de haine şi veselă într-un loc unde i se asigură gratuit şi zeghe, şi gamelă?