Altfel spus, cine nu ştia ungureşte nici nu mai avea rost să încerce să-şi demonstreze competenţa la celelalte probe. Motivul invocat de edili a fost că, potrivit legii administraţiei publice locale, acolo unde există etnici minoritari în proporţie de minimum 20% din totalul populaţiei, Primăria „asigură folosirea, în raport cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei”.
Cum nicăieri Constituţia nu obligă un cetăţean român să ştie limba maghiară, se poate înţelege că, de fapt, concursul era cu dedicaţie pentru un etnic maghiar.
Partea amuzantă, însă, abia vine: la testul eliminatoriu pentru verificarea cunoştinţelor de limba maghiară, cel mai bun punctaj l-a luat o… româncă.
Mai mult, femeia s-a descurcat cel mai bine şi la probele propriu-zise, din legislaţie, aşa că a câştigat concursul şi a trebuit să fie angajată. Semn că nu-i totdeauna pentru cine se pregăteşte…