Venit acum câţiva ani în şlapi şi pantaloni de la second-hand în politică, domnul Ţîrle pleacă cu un costum de haine care plesneşte pe la cusăturile buzunarelor.
Pentru domnia sa, activitatea politică a fost deosebit de rentabilă, reuşind totodată să intre în mentalul colectiv ca omul care nu a fost în stare să termine Muzeul, cu toate că a avut şi bani, şi constructori.
Domnia sa a anunţat că nu mai vrea să participe la alegerile pentru Parlamentul European. Îl înţeleg. Nici eu nu m-aş fi băgat pe listă pe poziţia 165 în condiţiile în care doar vreo trei, patru locuri sunt eligibile.
De la înălţimea avionului care-l transportă săptămânal în Statele Unite, domnul Radu ne priveşte de sus şi caută cu lumânarea încă un partid suficient de buimac care să mai creadă în capacitatea pastorului de a coagula mii de voturi ale neoprotestanţilor.
Marea tragedie nu este că domnul Ţîrle iese din scenă, ci aceea că nu duce alături de domnia sa şi alte relicve sinistre de la Consiliul Judeţean.
