Creatorul SMURD-ului nu se mai imaginează decât mahăr pe veci la București. Posesor al unui PR năucitor, omul e nelipsit de pe micile ecrane.
O ciocnire între două trotinete? Omul dă detalii! O fimoză urgentă? Hop și comunicatul Raedului! Dar când e vorba de gazarea din 10 august, Arafat se face frate cu Mucles Haissam.
Când ies la iveală incompetențele crase de la Colectiv? Ciocu’ mic! Catastrofele de la Sutghiol sau Apuseni? Batista pe țambal.
Instituția e necesară și utilă, mai ales că i-a mai băgat în priză pe cei de la Ambulanță care au simțit concurența în ceafă. Dar să asiști la exerciții de lingușeală din partea subalternilor, ca să dai semnale puterii să nu te schimbe că se lasă cu proteste e prea de tot.
Slujbașii susțin că plecarea lui Arafat, creatorul SMURD-ului, de la cârma instituției ar duce la dispariția acesteia. Păi, dacă plecarea unui om face ca firma să dispară, înseamnă că respectiva creație nu e tocmai solidă.
Semnatarii scrisorii de raliere cu semiilegalistul Arafat – semiilegalist pentru că el se acunde, dar nu-l caută nimeni – ar fi trebuit să ceară și sanctificarea sa.
Iată cum ar suna Crezul în varianta SMURD:
Cred într-unul șeful meu,
Tatăl și binefăcătorul,
Creatorul SMURD-ului și al sistemului,
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră resuscitare
S-a coborât din ceruri și s-a făcut șef.
Și s-a suit la ceruri
Și stă în dreapta șefului Statului
Și iarăși va să vină cu mărire,
Să judece viii, dar mai ales morții.
