Numai că a intervenit o problemă: pusă taman în faţa unei pensiuni, staţia n-a fost deloc pe placul proprietarei, care a cerut să dispară, dacă nu staţia, măcar refugiul şi băncile, deoarece sunt un motiv pentru tineri să zăbovească şi să încurce clienţii pensiunii.
Problema a fost rezolvată într-un stil inedit: locul a rămas staţie de autobuz, dar refugiul şi băncile au fost mutate în curtea localnicului ce stă vizavi de pensiune. În ce condiţii, sătenii nu ştiu.
Cert e că omul s-a ales cu mobilier de curte, iar navetiştilor nu le rămâne decât ca, eventual, în zilele ploioase să-i bată la uşă şi să-i ceară voie să se adăpostească până vine autobuzul…