Ce mai freamăt, ce mai zbucium era acum 3 ani când 8 inşi de la Autoritatea Rutieră Română au fost prinşi de DNA cu şpăgile în traistă. Dacă Tribunalul a luat speţa în serios şi i-a capsat pe vinovaţi, la Curte am asistat la o spălare în public.
Inculpaţii acţionau în felul următor: prindeau şoferii în trafic cu bube, dar nu le dădeau amenzi, ci preferau mita. Adică de ce să câştige Statul când teşchereaua lor era mai importantă?
După logica Curţii de Apel, pentru că nu s-a produs niciun prejudiciu, cade şi acuzaţia de abuz în serviciu, deci unii şpăgari au scăpat basma curată. Sigur că nu te poţi pune în locul judecătorilor, că ei sunt tobă de carte.
Însă un semn de întrebare persistă. Într-o speţă identică, nişte slujbaşi de la Garda de Mediu au înfundat puşcăria. Când erau pe lege domnii judecătorii? Când i-au băgat pe unii la pârnaie sau când i-au spălat pe alţii?
