Lumea s-a revoltat că la înmormântarea preotului Ioan Ciordaş, preafericitul Sofronie a zis „pas” şi a preferat să meargă la Bucureşti. Eu cred că nu trebuie condamnat presfinţitul. El e un om bun şi a demonstrat că-şi iubeşte sublaternii. E drept că nu pe toţi…
Apăi, nici asta nu-i treabă să decedezi tocmai când şeful tău are treburi mari care nu suportă amânare la Bucureşti. În fine, un ultim argument al absenţei preasfinitului este că acesta s-a gândit că nu are rost să meargă la înmormântarea preotului pentru că nici acesta din urmă nu se va duce la înmormântarea lui.
Contrar gurilor rele, episcopului Sofronie nu-i este frică de popor pentru că acesta îl iubeşte. Iar faptul că în biserică intră însoţit veşnic de câţiva bodiguarzi nu e din frică de oameni, ci de teamă să nu-l bată Dumnezeu.
2 Comentarii
Am vazut si eu cum isi face aparitia preafericitul asta acolo unde merge!!.Deschiderea de an scolar la fosta gen 17-acum se numeste Sf Apostol Andrei -intrareape poarta,parintii curiosi…opreste o masina…coboara un popa…vine ii da la o parte „sa-i facem loc sfintiei sale”….se intoarce la masina popa…ii aranjeaza „naframa” sefului…asta sta ca un „sfant” in masina si nu coboara decat la calea eliberata!Sa nu cumva sa se „frece „de parintii pacatosi!!!!!Nu vreau sa mai comentez multe ca nu are sens…insa nu pot sa ii spun decat RUSINE SOFRONIE…RUSINE!
Popa becisnic…o sa ajungi la mine in cazan unde o sa-ti pun eu niste intrebari incuietoere…