Miza mare nu este Roşioara lui Racoviţă şi Lotusul termal, că dacă erau, nu ajungeau să trăiască exclusiv în condiţii de laborator. Miza e că nivelul apei în Ochiul Mare este cel mai bun indicator de cât se fură din rezervele de apă termală. Păi, dacă lacul seacă pentru că zăcământul e exploatat fără milă şi nu se face reinjectarea, cine are ouă să-i tragă la răspundere pe marii consumatori din Felix?
Dar cum în tot răul şi un bine, secarea lacului termal va duce la uluitoare avantaje:
1. În lipsa apei, Roşioara lui Racoviţă va ieşi pe uscat, se va transforma în şopârlă şi va demonstra practic evoluţia speciilor conform spuselor numitului Charles Darwin.
2. Dacă lotuşi nu mai sunt, nu o să vină nici ţăranii să pască florile, deci măcar nu va mai exista bălegar prin zonă.
3. Decât să ne chinuim să întreţinem un lac care seacă atunci când trebuie reumplute bazinele de la ştranduri, mai bine arătăm turiştilor locul unde pe vremuri era o baltă cu apă caldă.
4. S-ar putea ca reprezentanţii Muzeului, care s-au ocupat până nu de mult de custodia lacului, să fie reabilitaţi, că măcar pe vremea lor se mai găsea câte o frunză de lotus, sau o icră de roşioară.