Un judecător antic şi de demult i-a lăsat în libertate pe şpăgarii de la Casa de Pensii. „M-am gândit că dacă tot i-a făcut presa de rahat, măcar să se bucure de puţină libertate”.
Luni
Vio către Ghiusi: „Am mers la şedinţa de Consiliu Local, să cer să ne asfalteze aleea”. „Şi s-au speriat de voi?”. „S-a uitat Bolovan la mine printre sprâncene de mi s-a sculat părul de pe spinare. Cred că aleea va fi reparată numai dacă venim noi cu asfaltul de acasă”.
Un judecător antic şi de demult i-a lăsat în libertate pe şpăgarii de la Casa de Pensii. „M-am gândit că dacă tot i-a făcut presa de rahat, măcar să se bucure de puţină libertate”. „Da’ până la urmă beştelirea lor şi lăsarea în libertate se compensează?”. „Nu, dar fii liniştit, că presa îi va mai face de cacao şi de acum înainte”.
Miercuri
Generalul Latu’, terfelit de un fost camarad. „Am acceptat şi eu o vilă superbă, cu teren şi cramă, ca locuinţă de serviciu, că boii de la Primărie nu aveau disponibile garsoniere confort II în Nufărul, cum doream eu”. „Şi acum?”. „În loc să intru în istorie cu hidoşenia aia de bronz din Centru, mă va ţine minte lumea că am stat în casa fostului prim secretar”.
Joi
Păduraru’, despre defrişări: „Cred că nu se va mai fura din pădure nicio surcea”. „Pe ce te bazezi?”. „Păi Sandu, muntele Bihorului, s-a declarat împotriva defrişărilor. Dacă-i prinde pe băieţii cu drujbele, în viaţa lor n-o să mai poată fura”. „De ce?”. „Că-i cam greu să mergi în pădure cu picioarele rupte”.
Vineri
Distrugătoarea serelor a luat 10 ani de pârnaie, dar nu era emoţionată: „Ştii cum e proverbul: fiecare Şutz în cur e un pas înainte”. „Dar nu vă e frică de pârnaie?”. „Ai înnebunit? Hotărârea nu e definitivă. Până se screm ei să mă condamne se prescrie totul”.
Sâmbătă
Tanti Zoe pensionara: „Săracu’ bărbatu-meu, dacă ar mai trăi…”. „Ce ar fi?”. „Ar ajunge la mare preţ. Cred că toţi ar fi vrut să-i stea în preajmă”. „De ce?”. „Păi pe seceta asta nu-i puţin lucru să ai apă la plămâni”.
Duminică
Se închide Primăria. Nu vă bucuraţi, doar intrarea principală.