Interesant e că, în ce priveşte nivelul de zgomot, nu acelaşi principiu se aplică bisericilor care au clopotele la juma’ de metru de ferestrele locatarilor.
O bătrânică mi-a povestit că nu-şi mai poate ţine proteza în pahar, căci tremură de sare pe noptieră atunci când încep să bată clopotele. Dar în acest caz poliţiştii nu vin să măsoare nivelul de zgomot, pe motiv că li se strică aparatele de măsură.
Totuşi, pentru că tinerii trebuie să se distreze, ăia puţini care n-au plecat din ţară, recomand cluburilor câteva metode de reducere a zgomotului.
- Toţi clienţii vor asculta doar muzică la cască.
- La intrarea în club clienţii vor primi papuci de pâslă, să nu producă zgomot când dansează.
- Paharele vor fi din plastic ca să nu facă zgomot deranjant când băutorii le ciocnesc.
- Pentru păstrarea liniştii se va deschide gura exclusiv pentru consum de alcool sau plăceri carnale. Clienţii se vor înţelege între ei prin semne.
- Ca să nu meargă la baie, căci se aude când trag apa, toţi cei dornici de distracţie vor fi dotaţi cu pamperşi.
- Poliţia Locală va înfiinţa un post fix în fiecare club pentru a putea suspenda localul la primul telefon.