Dacă s-ar da un premiu Nobel pentru introducerea de taxe, cred că Ilie Bolojan şi Eduard Florea ar trebui să-l împartă. La începutul anului, când încă agenţii economici nici nu se dezmeticiseră după patru ani de criză şi falimente, Primăria a decis că fiecare posesor de ştampilă şi cod fiscal trebuie să doneze municipalităţii 60 de lei pentru o taxă de funcţionare.
Vă daţi seama că dacă această autorizaţie de funcţionare nu ar fi fost dată de Primărie, sereleurile nu ar fi avut nicio şansă să reziste pe piaţă.
Pornind de la principiul „mai bine belim pe mulţi dar cu sume mici”, Primăria speră ca sereliştii să nu facă gargară. Şi nici nu vor face, căci pentru asta ai nevoie de lichide iar ei nu mai au nici după ce bea apă.
Evident că atunci când patronii vin cu jalba-n mână la slujbaşii din Piramidă, nu trebuie să vină cu mâna goală. Mai trebuie să aducă şi fel de fel de acte. Şi aici fac un reproş celor care au conceput hotărârea de Consiliu Local. Pe lângă actele trecute în hotărâre, ar fi trebuit să se mai ceară următoarele: adeverinţă că firma nu are nevoie de adeverinţă. Poză faţă-profil cu membrii Consiliului de Administraţie. Aviz de vaccinare din partea medicului veterinar dacă firma are câine de pază. Spermograma patronului şi analizele la zi ale secretarei.
Totuşi, cred că încă nu s-a ajuns la limita suportabilităţii în ce priveşte taxele. De aceea îmi permit să sugerez Primăriei introducerea de noi biruri:
1. Taxa de drum pentru pietoni, că şi ei uzează trotuarul.
2. Taxa de respiraţie pentru cei care locuiesc în cartiere dotate cu parcuri.
3. Impozit pe pubelă.
4. Taxă pentru bătătoarele de covoare.
5. Impozit global pentru cei care au gloabe.
