Poliţist comunitar, o slujbă de tot rahatul

Se spune că a fi poliţist comunitar nu este o meserie, ci o stare de spirit. Lumea îi urăşte pentru că-i simte mai slabi.

Precis populaţia are aceleaşi sentimente şi faţă de poliţia mare, dar e cam geu să te iei cu ăştialalţi la harţă, că te bagă la beci. Cu comunitarii, însă, te poţi certa, îi poţi beşteli, aşa că viaţa lor e de tot rahatul. Şi la aşa viaţă, aşa sarcini…

Acum poliţiştii comunitari sunt puşi să facă pândă la dosurile patrupedelor. Mai exact, să amendeze stăpânii care nu fac curăţenie pe domeniul public după animalele lor de companie.

Sigur că iubitorii de animale, şi de rahaţi deopotrivă, au sărit ca arşi. Dar aceştia nu dau nicio soluţie, aşa că atunci când e vorba de problema în cauză, mai bine şi-ar înghiţi vorbele.

Ideea de a încerca să păstrăm oraşul curat nu poată fi veştejită. Totuşi, poliţiştii le pot mulţumi edililor că nu i-au pus să amendeze şi porumbeii care murdăresc cu găinaţ mândreţe de clădiri. Asta pentru că atunci precis cârcotaşii ar fi spus ba că poliţia e în aer, ba că poliţiştilor li se fâlfâie.