Absolvent al Colegiului Catolic Pazmany Peter din Budapesta şi al Universităţii din Pecs, Nagy nici nu şi-a trecut limba română în CV şi s-a remarcat prin promovarea intensă a culturii „române” în ţară şi străinătate. Mărturie stă publicarea sub semnătura sa, în maghiară, a volumului „Autonomişti şi centralişti. Transilvania de Nord între cele două ocupaţii româneşti (septembrie 1944 – martie 1945)”. La traducerea în română, cuvântul „ocupaţii” a fost transformat în „regimuri”, dar teza de bază tot aia a rămas: Transilvania este a ungurilor!
Fost director general al Arhivelor Naţionale la începutul guvernărilor PDL-UDMR, vărul lui Szabo de fapt doar se întoarce la Bucureşti după 3 ani de surghiun la Oradea, unde a ocupat funcţia de director adjunct al Sucursalei Bihor a Arhivelor.
„Ocupat” e termenul corect, că de lucrat nu prea a lucrat, fiind mai mult în concedii medicale şi de studii. Istoricul duce însă de pe acum dorul oraşului „Nagyvarad”, de vreme ce la interviul de angajare a cerut un salariu de 4.000-5.000 euro şi decontarea în fiecare lună a trei zboruri cu avionul pe ruta Bucureşti-Oradea şi retur. Că tare îi mai place să vadă România de sus!…