Conform înţelegerii, după această dată firma Macio pierdea investiţia făcută în pod, terenurile pe care le dorea în schimbul acestuia, plus o garanţie de 500.000 euro. Înţelegerea arată însă bine doar pe hârtie, căci când să tragă linie, oamenii Primăriei s-au trezit că nu prea au ce executa.
În primul rând, tehnic vorbind, podul nu aparţine firmei Macio pentru că – având restanţe de un milion de euro faţă de constructor – italienii nu l-au preluat nici ei de la Construcţii Bihor. În al doilea rând, Primăria nu poate „confisca” terenurile promise, pentru că acestea sunt oricum ale oraşului, iar în al treilea rând – şi cel mai important – n-are nicio şansă să încaseze vreo leţcaie din garanţie pentru că italianul n-a vărsat cei 500.000 euro pentru garanţie!
Şi nimeni nu poate explica de ce. Cel mai probabil, explicaţia e că, spre deosebire de funcţionari, afaceriştii italieni ştiu să îşi apere interesele. Iar la nevoie se fac luntre şi punte…