Necazul mare, neprevăzut de proiectanţi, este că, bătut de soare, acoperişul din sticlă transformă sala în seră. Conducerea municipalităţii a încercat toate variantele pentru ca oamenii să nu se coacă de căldură. Iniţial încăperea a fost burduşită cu aparate de aer condiţionat, iar apoi, pentru că acestea nu făceau faţă, angajaţii municipalităţii au început să spele acoperişul cu apă rece, să se mai răcorească dedesubt.
Săptămâna trecută s-a ajuns la culmea originalităţii. Muncitorii au îmbrăcat piramida în folie de polipropilenă cumpărată cu 700 lei de la Horticola. Arătoasă ca o foaie de cort folosită de militari pentru a se adăposti de ploaie sau ca un umbrar de la ţară menit să apere cosaşii de arşiţă, folia dă construcţiei graţia unui acoperiş de bloc comunist.
Dar, în fond, conform obiceiului locului, nimic nu e definitiv stricat câtă vreme mai poate fi îndreptat cu barosul, uns cu vaselină ori legat cu sârmă…