Demersul lor a fost imediat susținut și de alți oameni de cultură, gata oricând să-și treacă numele pe o listă, chiar dacă aia e de bucate sau de așteptare la un cabinet medical.
Problema nu este că pictorii se solidarizează, ci că demersul lor este total inutil. Ei luptă pentru o cauză care nu există, pentru că nimeni nu-i dă afară. Însă, nu-i așa, atunci când e prea multă liniște, se impune să faci valuri ca să nu te uite lumea?
Doamna Vioara Bara se comportă ca omul acela care se teme mereu că cineva vrea să-i fure calul, numai că în cazul de față nici hoți nu există, nici ea nu are cal.
Aștept cu interes viitorul circ, pentru că Uniunea Artiștilor Plastici urmează să primească o galerie în buricul târgului, ceea ce iar va declanșa o campanie de petiții, indignări și solidarizări…