Ruperea în două a Episcopiei Ortodoxe a Bihorului şi Sălajului a avut loc nu doar la nivel teritorial, ci şi sentimental.
Supărat că nu a fost sprijinit de preoţii bihoreni să devină episcop de Oradea, fostul arhiereu vicar Petroniu Florea Sălăjanul – ajuns ulterior şef peste judeţul vecin cu sprijinul PS Sofronie, care voia să-l vadă plecat – nu îşi suportă de nicio culoare foştii slujitori.
Relaţiile între cele două episcopii sunt aşa de tensionate încât Petroniu refuză să le dea tinerilor sălăjeni binecuvântarea să urmeze Facultatea de Teologie din Oradea şi pedepseşte orice intervenţie a unui preot bihorean în eparhia sa.
Ultimul scandal a izbucnit în prima duminică din februarie, când credincioşii din Zalău s-au revoltat împotriva episcopului care dorea să-l sancţioneze cu mutarea la ţară pe preotul Ioan Coste pentru încălcarea disciplinei clericale.
Parohul Bisericii Sfântul Ştefan era vinovat fiindcă îl acceptase printre zecile de preoţi care au slujit la îmormântarea mamei sale şi pe fostul vicar de la Oradea, Vasile Bota, fost coleg de facultate, care venise să-şi prezinte condoleanţele.
Or, după plecarea din Oradea, PS Petroniu îl duşmăneşte atât de rău pe fostul vicar încât nici nu a stat să se gândească la faptul că pedepseşte un om şi aşa îndurerat de decesul mamei sale.
Preotul sălăjan a fost salvat de la exil numai de răscoala credincioşilor. Mai miloşi decât înaltele feţe bisericeşti…
