Dar să revenim la piaţa noastră. Puşcaş îl desfiinţează pe colegul său de la Cluj în buna tradiţie a meseriaşilor care-şi fac de ruşine colegii de breaslă. Că Piaţa e urâtă, că proporţiile nu sunt păstrate, că nici culorile nu puşcă (şi cureaua lată), e posibil.
Până la urmă totul e o chestie de gust. Dar Puşcaş are dreptate când zice că toată manopera asta s-a făcut fără transparenţă şi fără a se mai dezbate public. Cum Oradea are la ora actuală 180 de mii de arhitecţi poate că ar trebui centralizate toate ideile şi alese cele care întrunesc majoritatea.
Atunci Piaţa Unirii ar arăta aşa: ca să se împace susţinătorii amplasării statuii lui Ferdinand cu iubitorii de Mihai Viteazul, se va aplasa statuia lui Ferdinand, dar pe calul lui Mihai. Mihai Viteazul va fi urcat în vârful obeliscului ca să nu vadă lumea greşelile de execuţie a statuii. Pentru mărirea suprafeţelor spaţiilor verzi se va creşte iederă pe toate clădirile iar pe balcoane se vor planta arbuşti de Tisa. Iluminatul va fi la feştilă iar pentru asta se vor găsi mereu băieţi gata să o feştelească.
Pavajul va fi în culorile roşu-galben-albastru-alb-verde să-i împace pe toţi locuitorii. În piaţă vor fi eliminaţi porumbeii şi înlocuiţi cu ciori, tot din considerente de echilibru etnic. Cele patru fântâni vor primi şi utilităţi practice. Toţi turiştii vor fi obligaţi să arunce monede în apă, banii colectaţi intrând în vistieria Primăriei.