Pe apa sâmbetei

Judecând după numărul mare de „consumatori” care îi trec pragul zi de zi, se poate spune că Punctul Termic de pe strada Richard Wagner, ce ţine de Asociaţia de Proprietari „Păsărilor”, este un aşezământ mai de succes decât toate birturile din cartier la un loc.

Motivul? Aici sunt „serviţi”, fără discriminare, atât ţiganii care îşi duc covoarele la spălat, cât şi şoferii care se prezintă cu maşinile personale în acelaşi scop.

Problema e însă că, întrebaţi cine plăteşte apa astfel consumată, angajaţii punctului termic răspund invariabil: „Nu noi!”. Cum nici „muşteriii” acestora nu plătesc în veci nimic, cel puţin nu pentru apă, e clar că fraierii care o fac sunt locatarii. Păi e corect?