Pornind de la principiul „la ţară merge, la oraş nu se observă”, firma Marconst s-a angajat să refacă mozaicul din pasajul Vulturul Negru.
Confundând lucrarea din Oradea cu cea din toaleta publică a Marghitei, flăcăii maghiari au frecat însă mozaicul atât de mult, că s-au trezit penalizaţi pentru întârzierea lucrărilor.
Am luat interviu unui mozaicar. Discuţia a avut loc la ora 10 dimineaţa, oră la care se presupune că omul nu a apucat să drojdească nimic şi că trăscăul de cu seara deja s-a evaporat.
„De când lucrezi ca mozaicar?”. „De când am venit în firmă”. „De când ai venit în firmă?”. „De alaltăieri. Da’ ce, eşti de la ITM? Că a zis patronul că dacă vine cineva în control să fugim la sediul UDMR şi să spunem că am venit să luptăm pentru autonomie”.
„Am auzit că s-a cam crăpat mozaicul”, am continuat. „Şi ce e rău în asta? Aici lumea vine să se distreze, să bea pe rupte şi să danseze în neştire. O crăpătură e numai bună în asemenea momente”. „Şi ce vă faceţi dacă Primăria Oradea vă bagă penalităţi”. „Ştie patronul cum să rezolve. Merge la un bogracs cu primarul şi o să fie bine”.