Azi dacă vrei să-i rupi gâtul unui om din administraţie, dă-i sarcină să rezolve Pasajul şi l-ai scos din circuit. Totuşi, nu înţeleg de ce se încăpăţânează Primăria să finalizeze totul până la sfârşitul anului câtă vreme există două mari hibe la bază: nu prea sunt mozaicari meseriaşi, iar dacă sunt, nu vin să facă o lucrare într-un termen aşa de scurt şi pe bani mărunţi.
Dacă vrem opulenţă, trebuie să băgăm adânc mâna în buzunar. Şi Bulă dorea pentru taică-său un sicriu din lemn de mahon cu mânere de platină, dar la banii lui, cei de la pompe funebre i-au zis să-l aducă pe decedat să-i monteze două toarte de fier forjat.
Există două soluţii în toată această poveste: ori dăm bani mulţi şi facem la anul, în linişte, un mozaic de să pice mâţa-n coadă, ori renunţăm la mozaic şi folosim materiale ca-n Piaţa Unirii, chestie care ar putea să ducă la finalizarea Pasajului încă de anul acesta.