Povestea e simplă şi parcă a fost decupată din Evanghelie: În ziua aceea a mers Bicăzan la pământ să vadă dacă a rodit. Iar acesta – minune mare! – a rodit patru hale, una şi una, numai bune de dat în chirie. Degeaba au spus bunii samariteni de la Sorbonica că acestea le aparţin, căci cine să pună preţ pe vorbele unor necredincioşi?
Văzând aşa minune, s-a dus preotul la notar, care notar s-a minunat şi a trecut în catastif că ale preotului se cuvin a fi halele. Şi vameşul, şi fariseul au declarat că, de când e lumea şi pământul, preotul a fost stăpân peste construcţiile cu pricina.
Dar au venit soldaţii lui Ponţiu Pilat cu gândul să-i răstignească pe cei care şi-au înşelat semenii prin hârtii contrafăcute.
Noroc că preacinstita faţă bisericească s-a plâns că nu-i atac la el, ci la biserica strămoşească şi ameninţă că pune blesteme pe cei care umblă cu cătuşele după el. Amin!