Aşa a ajuns Romi Neguş să fie supranumit de prietenii de damigeană „Prinţul”. Şi, ca nobil de Velenţa, merită să le arăţi supuşilor tăi ce mare sculă eşti. Prin urmare, reţeta e simplă. Se alege dintr-un club un amărât care e dus cu forţa de întreaga ciurdă de interlopi într-un loc izolat. Acolo, individul e umilit şi bătut pentru că raportul de forţe este de 30 la 1.
Dacă victima e destul de încăpăţânată să depună plângere, Neguş merge pe la Parchet să-şi îmbuneze colaboratorii, pentru că după cum se vede între parchetari şi ţigan există o adevărată relaţie de colaborare, evident reciproc avantajoasă.
Mă şi mir cum pot găsi procurorii dosarul lui Romi când acesta zace, probabil, camuflat sub grămezi de bani! Şi uite aşa, încet, încet, ţigănia de pe micile ecrane se va muta şi pe străzile noastre. Nu-i mişto?