Deratizarea în oraş se face cu ajutorul unei firme din Bucureşti, pe numele ei Romprest. Ei bine, băieţii şi fetele de acolo s-au gândit că iau prea puţini bani de la „bozgorii de orădeni”, aşa că, mână-n mână cu miliţia locală, umblă din poartă-n poartă după muşterii.
Firma le-a dat celor de la Poliţia Locală un junghi de maşină şi şi-au propus ca zilnic să harponeze 12 orădeni care să le rotunjească veniturile.
Parcă văd dialogul halucinant între poliţist şi gospodar: ”Păduchi laţi aveţi, domn’ locatar?”. „Nu”. „Nu-i bai, vă dăm noi. Şi contra unei sume consistente, deratizatorul aici de faţă vă scapă de belele”.
Sau să apară la poartă un organ care să răcnească de să-i tremure cascheta pe chelie: ”Veniţi de luaţi exemăăăă!”.
După taxa pe câine, iată că apare şi cea pe şoarece sau şobolan. Aştept febril să fim obligaţi să mergem cu şobolanii la cipat şi să-i băgăm în categoria animalelor de companie, dacă nu vrem să-i eutanasieze Romprest şi Poliţia Locală.
