Clientul nostru, stăpânul nostru! Normal, dacă plăteşte. Când e vorba de beneficiarii anumitor facilităţi, însă, se schimbă placa. Săptămâna trecută, pâlcuri de pensionari aşteptau câte o jumătate de ceas în frig la uşa punctului de distribuţie a cardurilor din incinta staţiei de redresare a OTL din strada Duiliu Zamfirescu.
Bătrâneii care veniseră să îşi ridice formularele pentru abonamente erau trataţi nu doar cu ger, ci şi cu sictir. Oamenii societăţii de transport nici n-au lăsat afară tipizatele, să se poată servi pensionarii, pe motiv că se fură, dar nici nu i-au lăsat pe aceştia să intre după documente.
„Nu intraţi, ies eu cu ele”, le-a spus angajatul OTL, după principiul scoţianului care vrea să facă economie la curentul consumat de sonerie: „Nu sunaţi, ies eu din când în când…”
2 Comentarii
Bah OCSI cel viteaz
batraneii, poate nu au reusit sa intre pe net cum stai tu toata ziua la biroul tau de sef OTL, platit din banii publici si joci pocker, ca sa vada ce schimbari eroice ai facut sau poate nu au avut norocul sa cumpere ziarul in care ai scris mic anuntul cu schimbarea.
Ar trebui sa te mai plimbi si tu deghizat in om simplu cu tramvaiul sau autobuzul sa vezi cum sunt tratati de angajatii tai batraneii si nu numai.
Apropo” maicata stie şe faşi???”
sunt vreo 50000 de mii aproximativ de pensionari.Unde au fost acest batranei neajutorati cand campania de schimbare decurge de luni bune,”numai ca la noi nu-i la nimeni „au lasat pe ultimele zile