Omul a zis că preferă să reducă numărul polițiștilor locali și din banii economisiți să repare stricăciunile produse de vandali.
Lăsând la o parte filozofia asta de marinar în naufragiu, care scoate o scândură din barcă să acopere altă gaură, în mod practic gândirea s-a dovedit falimentară.
Pentru că oamenii puși pe stricăciuni sunt cu mult mai harnici decât cei puși să repare pagubele. Se vede clar falimentul acestei politici în parcul din Șanțul Cetății. Acolo se fură și se distruge tot, inclusiv cișmelele, pe principiu că ce nu se poate fura, măcar să se distrugă.
Baiul este că lucrurile rămân așa, pentru că parcul e amplasat într-o zonă de risc unde orice obiect de metal este rapid magnetizat de băștinașii din jur.