La început părea un simplu caz de targă. Muianul a umplut zidurile oraşului cu faţa lui de pernă. Targa s-a transformat în salvare când şi-a tatuat mecla pe spinare, după care a năpârlit la o expoziţie ţinută la Cluj. Din păcate, medicamentele nu pot înlocui inspiraţia.
De curând marele artist a cerut arhitectului şef să nu care cumva, atunci când se renovează clădirile, să-i fie ştearsă producţia de tristă amintire. Adevărul este că peste câteva sute de ani oamenii vor rupe hainele de pe ei numai să poată cumpăra o casă înnobilată cu subproducţia copilului.
Doamnă arhitect, suntem în faţa unui eveniment artistic epocal! Nu permiteţi să se dea cu bidineaua peste opera de artă, câtă vreme oraşul mai are resurse de materiale de la staţia de epurare.
