Un sat întreg, Sacalasău Nou, populat de etnici slovaci este cerut de niște așa-ziși moștenitori, pe motiv că terenul a fost confiscat de comuniști. Asta cu toate că zona nu a fost cooperativizată. S-au dat pe bandă rulantă bunuri inestimabile unor falși moștenitori. Iar nesimțirea asta continuă pentru că niciodată justiția, după ce a constatat că moștenitorul e fals, nu l-a pus la păstrare câțiva ani, ca să-l învețe să nu mai umble cu acte false. Nu m-ar mira să aud că întreg județul Bihor a fost restituit vreunui fals urmaș de grof, numai așa vom intra fără să știm, în spațiul Schengen.
Dar retrocedările au și ele avantajul lor:
1. Cu cât ai mai puțină avere, cu atât ai mai puțină bătaie de cap.
2. Decât să plătească românașii impozit, mai bine străinii.
3. Se adeverește încă o dată proverbul că nu e prost cel care cere, ci acela care dă.
4. Terenurile ar trebui cedate moștenitorilor cu casele și locuitorii de pe ele, că așa era pe vremea iobagilor, or noi n-am ieșit încă din Evul Mediu.
5. Prin aceste retrocedări crește simțitor nivelul de trai al avocaților, notarilor și, în unele cazuri, ale judecătorilor implicați în aceste procese.