Miercurea trecută, către finalul protestului desfăşurat după orele de program de angajaţii Direcţiei – nemulţumiţi că mutarea îi va pune pe drumuri, despărţindu-i de familii, sau că îi va lăsa de-a dreptul şomeri, şi care pentru bugetul statului va însemna doar costuri inutile – madam Barbul s-a furişat pe o uşă lăturalnică din sediul instituţiei, pentru a ajunge neobservată în parcare.
Cum ştia despre protest, de data asta şi-a trimis maşina de serviciu undeva în oraş şi şi-a chemat un amic s-o ia cu maşina lui, ca să nu vadă jurnaliştii ceea ce ştie toată lumea: că foloseşte zilnic maşina şi benzina instituţiei pentru a face naveta, aproape 300 de kilometri dus-întors, la Satu Mare. Plimbăreaţă – a nu se confunda, Doamne fereşte, cu traseistă – de lux!