La ce lume bună a venit la marele eveniment, mi-am dat seama că cei care nu au fost invitaţi nici nu contează în viaţa urbei. În afară de miri, care au fost superbi, mie cel mai mult mi-au plăcut de domnişoarele de onoare, surorile Sister Florincuţa.
Sigur că ar mai fi multe de spus, despre meniuri, despre cât a pus fiecare în plic, despre gustul ciorbei de dimineaţă. Dar ăla nu-i nuntaş adevărat care mai ţine minte ce s-a petrecut la nuntă după ora două noaptea, când mai toţi bărbaţii circulă cu ochii injectaţi.
Contrar tradiţiei, eu nu le doresc mirilor casă de piatră, ci vilă de cărămidă cu termopane performante! Să fie într-un ceas bun, de preferinţă Rolex!