Îi bagă în aceeaşi barcă pe maghiari şi pe oamenii lui Vadim, pe visătorii lui Dan Diaconescu cu apeviştii lui Gabriel Oprea, pe asistaţii sociali cu şomerii eterni, pe cei care beau bere la Pet cu cei care trăiesc din alocaţie.
Nu contează că practic nici Hunor, nici Vadim nu mai au niciun petic de haină care să nu fie acoperit de flegmele pe care şi le-au distribuit reciproc. Important e că se adevereşte zicala „extremele se ating”, chiar dacă atingerea are loc prin intermediul unor bâte de baseball.
Vadim a recunoscut că el merge, încălţat, pe mâna lui Ponta, în speranţa că vor fi graţiaţi toţi marii bandiţi politici şi, în subsidiar, că medicamentele, duşurile reci şi electroşocurile vor fi compensate 100%.
Maghiarii lui Kelemen Hunor speră că Ponta le va da autonomie eternă, poate aşa o să vadă şi Dragnea cum e să mergi la Tuşnad cu paşaport.