Consultantul în afaceri, cu afinităţi religioase, a luat cuvântul înainte ca şedinţa să se încheie şi le-a cerut tuturor să-l asculte în timp ce le-a citit pasaje din cărţi cu nume sugestive pentru ceea ce tocmai se întâmplase: „Luminile şi umbrele sufletului” (Petru Creţia) şi „Răul şi răutatea” (George Budoi).
Palladi i-a băgat în ceaţă pe consilieri, cerându-le „să ne judecăm cu dreptate pe noi înşine, sperând că orice act de cinstită şi lucidă cântărire de sine va da cu vremea roadă în imanenţa conştiinţei obşteşti”. Un al doilea mesaj a fost mult mai clar: „Omul bun gândeşte în sine: bine-ar fi de-ar fi doar bine. Răul spune-n gândul său: bine-ar fi de-ar fi doar rău”.
Deşi l-au ascultat cuminţi, niciunul dintre colegi n-a părut marcat de pildele alese de Palladi. Doar n-au intrat în politică pentru curăţarea sufletului…