Reţea asta câştigătoare poartă marca Primăriei Oradea, Consiliului Judeţean şi papagalilor de investitori care se pare că n-au mai mulţi bani în teşcherea decât jucătorii neplătiţi de astă iarnă. Nu m-ar mira ca, în curând, Primăria să interzică accesul jucătorilor pe teren de teamă să nu le mănânce iarba.
Epilogul de acum era previzibil. Încă din perioada în care banii publici erau mulşi fără milă de o şleahtă de infractori rămaşi nepedepsiţi. Încă de când recompensa cea mai bănoasă pentru oamenii politici desculţi era să fie numiţi în consiliul de administraţie al FC Bihor.
Sinistra istorie a samsarilor care au vândut jucătorii şi asaltul justiţiei asupra oamenilor de fotbal a dus la situaţia de faţă. Dar cea mai grea pierdere este că orădenii s-au îndepărtat de echipă. Dacă la meciuri decisive vin mai puţini spectatori decât jucători e clar că şandramaua e pe ducă.
Din toată povestea asta tristă mi-a plăcut cel mai mult „spiciul” şefului de cabinet al preşedintelui Cornel Popa, domnul Horia Carţiş. El crede că instituţia pe care o reprezintă va rămâne alături de echipă. Alături de ea a fost şi până acum. Adică pe lângă.