Între englejii lui Churchill şi cei ai lui David Cameron e o distanţă ca între submarin şi lipitoare

Winston Churchill bea whisky, fuma trabuc şi se opunea invaziei germane pe apă, pe uscat şi în aer. David Cameron bea chefir, nu fumează şi, bietul de el, nu se poate lupta cu invazia ţiganilor români care vin în Regat cu autocarele. Ce mare diferenţă între generaţii!

Nu-i vorbă, că şi populaţia de acum are alte percepţii… Englezilor le put românii care muncesc ca doctori, ingineri sau instalatori, în schimb se simt foarte în largul lor când circulă în autobuz cu fundamentaliştii raşi în cap, cu barbă şi purtând în spinare un rucsac care ticăie.

Neamul puternic izbit cu tabloidele în cap are impresia că românul e suficient de idiot să se stabilească într-o ţară unde o bere costă cât salariul unui intelectual român pe o săptămână.

Din păcate pentru englezi, invazia, la fel ca în al dolea război mondial, nu a mai avut loc. Şi nu pentru că romii noştri nu ar deţine supremaţia aeriană, că nu degeaba li se mai zice şi ciori, ci pentru că n-avem niciun folos să ajungem să trăim într-o ţară cu vreme urâtă şi muieri aşişderea…