Bihorel: Ați fost văzut pe locul viitorului șantier al campusului pentru învățământ special. Ce s-a întâmplat?
Pásztor Sándor: Păi, în primul rând e prohibiție la pește, așa că mă plictisesc. Apoi am avut drum încoace și m-am gândit să bag o geană, mai ales că fotograful meu cam șomează.
B: De ce nu v-ați apucat de acest proiect la începutul mandatului?
P.S: Pentru că n-am avut bani pentru el.
B: Și acum veți?
P.S: Nu, dar nici nu mă mai interesează, că nu eu trebuie să-l duc la bun sfârșit.
B: V-a pus Odeonul pe liber după prestația de la Județ…
P.S: Eu am cerut să mă retrag la Ape. De altfel, toată viața mea e legată de Ape. Am lucrat acolo, am casa pe malul lacului, merg la pescuit, fac scufundări, tot în ape.
B: Aveți vreun regret în toți acești ani legat de Consiliul Județean?
P.S: Da, am reușit să-i schimb numele lui Mang, din Ioan în Ianoș, dar n-am mai apucat să-l botez la biserică.
B: Cu aeroportul niciun regret?
P.S: Ba da. Că încă mai există. Mi-e teamă că la cât e Bolovan de încăpățânat, o să ajungă să facă concurență Debreținului.
B: Și totuși de ce ați ales să reveniți la ABA Crișuri?
P.S: Pentru că nu mai am curajul să merg la safari în Kenya, că e lumea cu ochii pe mine. Așa că am venit la Ape, am auzit că aici e cimitirul elefanților.
