Iată într-adevăr un exemplu de sfinţenie. Nu există parohie în care să auzi că se petrec acte de genul: „a râvni la nevasta altuia”.
Asta pentru simplul motiv că, practic, toţi sunt neamuri. Multă vreme am avut impresia că furia cu care se construiesc biserici nu se datorează înfocării religioase, ci mai degrabă faptului că fiecare preot vrea să asigure un loc de muncă copiilor.
Cred că integrarea neamurilor ar putea merge mai departe. Să zicem că prin ctitorirea bisericilor se pot asigura servicii bune odraslelor de preoţi. Dar ce facem cu nevestele, amantele, nepoţii, verişorii, neamurile mai mult sau mai puţin proaste?
Aşa că s-ar putea extinde activitatea prin care cinstitele feţe bisericeşti să-şi poată plasa în servicii apropiaţii. Propun următoarele:
1. Să se facă pe lângă fiecare biserică şi o cantină a săracilor în care să lucreze preotesele ca bucătărese.
2. Neamurile cu şcoli mai puţine şi pretenţii mai mari să presteze ca tâmplari de coşciuge sau ca gropari prin cimitire.
3. La fabricile de lumânări angajarea să se facă exclusiv pe bază de nepotism.
4. Frânghiile cu care se trag clopotele să fie declarate monopol bisericesc, iar fabricarea lor să se facă în SRL-uri aparţinând oamenilor în sutană.
5. Tămâia să intre în categoria stupefiantelor şi să poată fi comercializată exclusiv prin ABC-uri cu însemnele „Har” sau „God”.
