Cine nu a auzit despre clasica ţeapă cu maşinile de cusut nemţeşti? Un „colecţionar german”, cică, le-ar cumpăra cu sume fabuloase, chiar şi de zeci de mii de euro plătibili pe loc, iar fraierilor care îl sună le spune că, de fapt, le vrea fiindcă din seria de fabricaţie află misteriosul loc unde armatele naziste ar fi îngropat adevărate comori.
Uneori, potenţialul vânzător se transformă brusc în cumpărător căruia, mărinimos, „colecţionarul” îi cedează o maşină de-a lui la un preţ de „numai” câteva mii de euro, plătibili tot pe loc. Ce mai, o adevărată pleaşcă!
Ei, bine, deşi de la vremurile în care metoda Singer făcea ravagii în rândul românilor creduli au trecut vreo două decenii, un nou „colecţionar german” a lipit un afiş de cumpărare tocmai pe stâlpii de la Universitate.
Ori „cumpărătorul” a intrat la facultate şi trece des prin zonă, ori e convins că IQ-ul sorboneilor este atât de ascuţit încât sigur îi pică vreunul în plasă…
