Cazul adolescentei din Bihor dusă anul trecut în America de către reprezentanţii Fundaţiei Emanuel Speranţa României, care o aveau în îngrijire, fără acordul tutorelui legal, adică al şefului Consiliului Judeţean, nu doar că n-a fost elucidat nici după câteva luni de la lansarea lui chiar de către Pásztor Sándor, dar pare tot mai ciudat.
Deşi în public a fost una din cele mai vehemente voci care a cerut stabilirea şi pedepsirea vinovaţilor, în noiembrie elnők-ul a semnat un nou „contract de acordare a serviciilor sociale” pentru tânără, pe un an, tot cu Fundaţia Emanuel, cea care o scosese fără drept din ţară.
Rugat să se explice, Pásztor a susţinut că nu-şi aminteşte despre semnarea contractului, adăugând însă că fata s-a ataşat de reprezentanţii Fundaţiei, care au şi readus-o în ţară astă-vară. Ulterior, într-un răspuns transmis oficial ziarului, CJ s-a „scos” motivând că ancheta nu e finalizată şi, ca atare, „nu exista niciun motiv legal pentru a nu semna contractul”.
Iată cum, pe cât se dă de viteaz în public, când vine vorba despre fapte concrete Pásztor se blegeşte una-două…
