Odată cu semnarea deciziei, feţele bisericeşti se obligă, solemn şi sub semnătură, la o formă de sclavagism modern în care promit „slujire liber asumată” faţă de centrul eparhial. Printre altele, preoţii sunt obligaţi să locuiască efectiv în parohii, nu mai pot ieşi în străinătate fără aprobarea episcopului, nu au voie să conteste în instanţă nicio decizie a superiorilor şi nu au voie să declare public nimic decât cu aprobarea episcopului.
În caz contrar, clerul inferior poate fi revocat oricând din funcţie de către Permanenţa Consiliului Eparhial pe considerentul unor abateri disciplinare. Iar în marea milostenie episcopală „condamnaţii” nici măcar nu pot cere recurs…