„Eram la volanul bolidului când văd că-mi ies în cale trei poliţai de frontieră. Am vrut să frânez pe caschetele lor dar m-am răzgândit, că şi aşa am de plătit o grămadă de bani victimelor accidentului de acum un an.
Prin prezenta vreau să vă aduc la cunoştinţă că pentru a fi primit în ţară mi s-a pretins mită, chestie care m-a făcut să mă simt ca acasă. Am venit de bunăvoie, pe motiv de dor de ţara mea românească şi neamul meu cel românesc, precum şi din cauză că nu mai aveam biştari.
Treaba a mers bine până când nu a venit criza în Italia unde aveam un restaurant cu specific românesc ce avea în meniu exclusiv fete din Moldova. Din lipsă de bani, italienii au început să-şi frecventeze doar nevestele şi eu mi-am declarat insolvenţa.
Cum vine iarna, mai bine stau la răcoare că-i mai cald, am masă asigurată şi, în funcţie de cine mi-e coleg de celulă, poate şi femeie. Sau invers? Oricum dacă nu mă predam, mă găsea potera numai după ce ajungeam la Cucuteni şi Hamangia. Sper ca la Puşcărie să pot lucra şi cred că mi s-ar potrivi meseria de şofer, bucătar sau proxenet”.