Bolojan, cel cu arici la buzunar, a înţărcat aceste instituţii dintre care unele cu activităţi neclare şi rezultate discutabile. Cei mai afectaţi au fost udemeriştii care avuseseră abilitatea de a umple oraşul cu ONG-uri în care nici măcar membrii acestora nu ştiau ce au de făcut.
Acum, când bugetul municipiului e în dezbatere, oengiştii vin cu miloaga la Primărie, pentru că, spun ei, sunt nişte voluntari care servesc comunitatea locală. Ce nu pricep eu este că, dacă aceştia fac muncă voluntară, la ce le mai trebuie bani?
Apoi, dacă tot vor să servească comunitatea locală, să o facă pe gratis, altfel se transformă toată şandramaua în biznis. Interesant este că, deşi e foame mare de bani în Primărie, aceasta le-a închis gura scandalagiilor cu 300 de mii de euro pe 2016.
Biştarii se vor împărţi în funcţie de proiectele propuse de ONG-uri. Iar cum gura tututor trebuie să „mănâncă” ceva, se va cădea la pace. Ca să nu-şi mai bată capul cu temele alese pentru proiecte, le propun eu câteva.
1. Flyere pentru fraiere, în vederea promovării turismului. Tiparite: 15 mii, distribuite: 15 bucăţi.
2. Concurs de înălţat zmeie.
3. Cupa Marcu. Concurs de tir cu arcul.
4. Tipărire 250 mii de hărţi cu Ungaria Mare.
5. Studiul Roşioarei lui Racoviţă, ţinute la borcan.
6. Mutarea Muzeului. Cu 50 de metri mai la vale.
7. Împădurirea Pieţei Unirii.
8. Concurs de mângâiat calul lui Mihai Viteazul.
9. Comemorarea celor 9 stejari doborâţi de Bolojan. Slujbă de pomenire.
10. Expoziţie de fotografii cu coşul de la CET fumegând.