Baschetul european seamănă mai mult cu un joc de alba-neagra. Adică albii de pe teren se uită la negrii cum joacă baschet. Americanii au inundat Europa cu jucători de culoare, mai exact de culoare neagră, care aleargă iute şi sar foarte sus, chestie moştenită genetic de la străbunii lor din Africa.
Aceşti minunaţi atleţi dau clasă caucazienilor care de la peste doi metri înălţime încep să se deplaseze cu încetinitorul. Orădenii de la CSM au o echipă echilibrată şi spectaculoasă. Au reuşit să-i învingă clar pe jucătorii maghiari de la Centrala atomoelectrică din Paks. Singurul inconvenient a fost că ai noştri nu-i ţineau om la om pe atomoelectrici de frică să nu le cadă părul din nas din pricina radiaţiilor.
Dacă avem şi puţin noroc, mergem mai departe, totul e să-i batem pe turci pe teren propriu. Dar dacă ştim puţină istorie vom constata că e suficient să inundăm parchetul, de ce nu şi Parchetul General, iar victoria va fi a noastră. Nici nu va trebui ca după izbândă să ridicăm o biserică pentru că este gata făcută, în apropierea Sălii Sporturilor.
Cel mai mare câştig este că lumea începe să vină la meciuri nu ca la război, semn că suporterii de baschet au alt coeficient de inteligenţă şi bun-simţ faţă de tifoşii care vin să-i admire pe fotbaliatori.
