Premonstratenşii nu se lasă. Mai exact premonstratensul, că e vorba de un singur călugăr. După ce Curtea de Apel Oradea l-a trimis pe revendicator după ţigări, respectivul a cerut anularea sentinţei definitive şi strămutarea procesului.
Cum ar veni, călugării au observat că în România nimic nu e mai provizoriu decât definitivul. La 25 de ani de la Revoluţie încă ne căznim să satisfacem, din toate poziţiile, fel de fel de revendicatori apăruţi ca ciupercile după ploaie.
Procesul general de revendicare s-ar putea întinde pe trei secole, la ce ruşine de lege a retrocedării avem. Că deja se contestă nu numai naţionalizările comuniste, ci şi Trianonul, iar nu peste mult, Statul va trebui să despăgubească corturile şi ceaunele tuturor popoarelor migratoare care le-au abandonat pe aceste meleaguri.
În ce priveşte strămutarea procesului, cred că ar fi mai haios ca acesta să se ţină la Debreţin decât la Cluj, de exemplu, pentru că e mai aproape şi e mai simplu transportul terfeloagelor în instanţă.
