Cei 200.000 de muzicieni orădeni și cei 200.000 de textieri din urbe au remarcat imediat imperfecțiunile operei și n-ar fi de mirare să asistăm la o avalanșă de contrapropuneri, „mult mai luminoase și mult mai frumoase”.
Iată cum sună refrenul: „Te iubesc, Oradea / Te prețuiesc, Oradea / Ești orașul meu / Te voi cânta mereu / Etern ca o poveste, când clopotul răsună / Simbolul nostru este Biserica cu Lună / Iar Toamna Orădeană ne cheamă s-o cinstim / Noi te purtăm în suflet, Oradea te iubim”.
Cum nu puţini au considerat, pe bună dreptate, că versurile au iz de odă comunistă, Bihorel îşi permite să facă propria-i propunere, ceva mai apropiată de realităţile din oraş.
Iată cum sună: „Oradea, ești mișto / În stilul Art Nouveau / Palate colorate / Și proaspăt renovate / Cu cârciumi prin Pasaj / Care produc deranj / Cu o Ciupercă mută / Ce are dor de ducă / Ce se prăvale-n parc / Pe lângă Aquapark / Piețe-ntunecate / Statui nenumărate / Ce farmec ție-ți dau / Dar unde-i Ladislau?”.